Legenda educatoarei

         Legenda educatoarei

         Când Bunul Dumnezeu a creat educatoarea, lucra deja în a şasea zi peste program (erau ore suplimentare). Atunci apăru Îngerul şi spuse:

            - Doamne, dar mult mai lucraţi la această figurină?

            Bunul Dumnezeu spuse:

            - Ai citit dorinţele speciale de pe comandă? Să fie uşor de îngrijit, dar să nu fie din plastic; să aibă 168 de părţi mobile, să aibă nervi de oţel şi o poală în care să şadă concomitent cel puţin 10 copii. Dar totuşi trebuie să încapă pe un scăunel de copil şi să trăiască cu precădere într-o poziţie plecată. Cuvântul ei să vindece totul, de la cucui până la durerea sufletească, şi să aibă 6 perechi de mâini.

            Atunci Îngerul scutură din cap şi spuse: „- 6 perechi de mâini, nu cred că este posibil!”

            - Nu mâinile îmi produc dureri de cap” , spuse Bunul Dumnezeu, „ci 3 perechi de ochi pe care educatoare trebuie să-i aibă.”

            - Fac parte din modelul standard? Întrebă Îngerul pe Bunul Dumnezeu.

            Acesta dădu din cap şi spuse: „- o pereche care să vadă prin uşa închisă, în timp ce întreabă: ce faceţi voi acolo, dincolo? – chiar dacă deja ştie. O a doua pereche în ceafă, cu care vede ce n-ar trebui să vadă, dar ce trebuie să ştie. Şi bineînţeles, cei 2 ochi aici, în faţă, cu care priveşte copilul care se comportă imposibil şi care totuşi exprimă: te înţeleg şi te iubesc tare mult, fără să spună un singur cuvânt.”

            - O, Doamne, spuse Îngerul şi se trase uşor de mânecă, mergeţi la culcare şi continuaţi mâine.

- Nu pot, spuse Bunul Dumnezeu, pentru că sunt aproape de a crea ceva, ce într-o anumită măsură îmi seamănă. Am reuşit să creez o figurină care se poate vindeca singură, dacă este bolnavă, care poate mulţumi 30 de copii cu o mică prăjitură aniversară, care poate convinge un copil de 6 ani să se spele pe mâini înainte de mâncare, care convinge pe unul de 3 ani că plastilina nu este comestibilă şi care transmite inconfundabil că picioarele le-am conceput cu precădere pentru mers, şi nu pentru lovit.

            Îngerul se plimbă încet de jur împrejurul modelului educatoarei.

            - Prea moale, suspină el.

            - Dar dârză, spuse Bunul Dumnezeu energic. Nici nu crezi câte poate realiza şi suporta această educatoare!

            - Poate să şi gândească?

            - Nu numai să gândească, ci poate încheia compromise şi judecăţi … şi poate uita!

            În final Îngerul se aplecă uşor asupra figurinei şi trecu cu degetele sale peste obrajii modelului.

            - Aici este o spărtură, spuse el. V-am spus eu: D-voastră încercaţi să introduceţi prea multe în acest model.

            - Acolo nu este o spărtură, spuse Bunul Dumnezeu, acolo este o lacrimă.

            - Pentru ce e bună?

            - Ea curge la bucurie, necaz, dezamăgire, durere, părăsire.

            - Sunteţi un adevărat geniu! spuse Îngerul.

            Atunci Bunul Dumnezeu privi dus pe gânduri şi spuse:

            - Lacrima … , păi da, ea este ventilul de supraplin.

            Sperăm că v-am descreţit frunţile, dar nu este doar o legendă, ci există mult adevăr în această povestioară…. .